First thing i hate

OK...să începem. Nici nu ştiu ce să aleg pentru început dintre multitudinea de lucruri care mă enervează.
Să zicem familiile ultra-numeroase care în fiecare an mai scot câte un plod. Ideea-i ca majoritatea familiilor de genul acesta o fac fără remuşcări si voluntar. Eu aş numi-o inconştienţă, dar mă rog.

Cum sunt îndoctrinati să creada că aşa îl fericesc pe 'niezo: prin faptul că nu se apropie de un mijloc de contracepţie nici cu o găleată de apă sfinţită.
Aceasta fiind o concepţie greşită indusă de biserică şi care intră în contradicţie cu ideea de abstinenţa premaritală. Până la urmă şi asta-i o formă de contracepţie (un fel de church-condom - now with myrrh flavour!). Faptul că trebuie să nu mişti in front de frica unei autorităţi divine. Adică 'niezo vrea sa nu fuţi nimic până după slujba si anume (aţi ghicit) regligioasă şi dup-aia să fuţi în draci tot ce mişcă prin pat (grijă la copii că dup-aia poate prinzi şi unu' de-ăla şi faci ce-or făcut copiii primului cuplu dintr-o carte de ficţiune: Adam si Eva. Asta ar fi o explicaţie la intrebarea "de ce-i rasa umană aşa fucked up?" R: incest!).
Ideea-i că ar trebui să îşi aleagă o tabără: fie că se abţin de tot pentru că aşa vrea 'niezo şi încet, încet încep sa nu mai paseze material genetic mai departe şi poate scăpam de toata rasa umană sau cel puţin de cei ca ei (Oricum ar fi o situaţie win-win), fie aleg varianta cealaltă de anarhie sexuală pe întreaga durată a vieţii, dar cu mijloace de contracepţie în măsura în care să nu ducă la suprapopularea planetei deja suprapopulate. Oricum în cazul ăsta 'niezo ar fi asa oripilat de ceea ce vede încât ori ar trece cu vederea, ori nu i-ar mai păsa o bucată de latex în plus sau în minus. Daca tot e anarhie sexuală, nu mai poţi zice nimic de imoralitatea contracepţiei.
Sau ar putea alege cea de-a treia variantă, pe care am adoptat-o şi noi, majoritatea oamenilor: MODERAŢIA!


Dacă acţionezi moderat în situaţia asta ieşi cel mai bine. Adică daca îţi trăbă aşa tare ori iţi fuţi o labă, ori foloseşti ceva să nu-ţi facă nevasta o echipă de fotbal şi dup-aia să te plângi că n-ai ce să le dai de mâncare, că până la urmă aia înseamna nu că îi iubeşti şi că îl fericeşti pe 'niezo, ci inseamnă că îţi baţi joc de copiii ăia din simplul motiv că ai fost prea prost si prea horny în acelaşi timp. Şi nu ştiu ce l-ar supăra mai tare pe 'niezo: să-ti baţi joc de un copil sau o bucată de cauciuc pe măciucă?

END.

Manifest!

Care sentiment este cel mai intens? Ce sentiment face prin diferitele lui forme ca lumea să o ia razna? Ce sentiment poate duce la o explozie de creativitate, duce la forme intense de artă, de la poezie la pictură? Gelozie, ciudă, invidie, scârbă, disperare şi altele la fel, puteţi să le numiţi cum vreţi: nu sunt decât diferite forme care se întrunesc sub numele de ură. De aceea eu nu o să mă consider o persoană, o să mă consider o idee adânc înrădăcinată în fiecare dintre noi care face ca noi să dispreţuim uneori rasa umană şi formele ei malefice şi ipocrite de a fi. Sentimentul acela când eşti dezgustat de diferite lucruri pe care le vezi in societate. O idee care nu moare cu persoana, precum V. în filmul "V for Vendetta". Dacă vreţi, eu sunt ceea la ce se referea Tyler Durden în "Fight Club" când zicea "We've all been raised on television to believe that one day we'd all be millionaires, and movie gods, and rock stars. But we won't. And we're slowly learning that fact. And we're very, very pissed off. "

Eram cea mai optimistă şi pacifistă persoană, iar uneori eram poate prea încrezător în oameni. Simţul umorului pot să spun că era şi încă este destul de dezvoltat, însă pe parcurs s-a cristalizat mult în ironie şi sarcasm şi am devenit o persoană mai precaută şi uşor pesimistă. Aceste schimbări le datorez societăţii umane în general şi experienţelor pe care le-am avut de-a lungul acestor schimbări. Unele schimbări au avut loc prin expunerea repetată la un tip de comportament, având acelaşi efect ca şi Uraniul. Alte schimbări au avut loc pe moment, după o experienţă intensă. Dar toate m-au adus de la peronalitatea mea de atunci la personalitatea mea de acum.

De aceea îmi voi păstra anonimatul, pentru că eu sunt o idee în sine, însă în acelaşi timp voi păstra şi un gram de subiectivism pentru că până la urmă sentimentele concrete ţin de trăirea fiecăruia. Aşa că invit toţi citiorii acestei ciorne cibernetice să se exprime cât de liber vor ei în legătură cu tot ce găsesc pe acest blog. Eu unul voi posta ceea ce observ eu că mă enervează, ceea ce mă face să îmi vină să îl strâng de gât pe cel de lângă mine, ceea ce mă face să îmi iau câmpii sau pur şi simplu ce mă face să îmi fie greaţă chiar şi la simpla vedere. Comentariile nu vor fi moderate aşa că puteţi comenta liber.

Acest blog pleacă de la 0 şi ţinta de trafic este 0. Dacă o persoană rezonează cu mine voi ştii că nu sunt singurul care simte aşa. De aceea nici nu o să mă chinui prea mult cu interfaţa.
Dacă nu va avea trafic, eu oricum scriu ca să mă descarc şi nu voi fi o traffic-whore pentru că şi ăsta e unul din lucrurile pe care le urasc.

Ce să zic? Let the show begin!